Deschise ochii si raze portocalii ii inundara fata. De-acum se intindea in fata lui o nesfarsita campie. Un desert, o mare, cu greu ar fi putut sa isi dea seama Ivan pentru ca simturile ii erau acum amortite. Spatele abea si-l simtea cum il furnica din cand in cand. Departe in zare o lumina albastra palpaia pe acest ocean portocaliu inchis. Sigur e un desert, gandi Ivan, in prima secunda de cand deschisese ochii. Acesta fu chiar primul gand care ii trecu prin minte. Sigur e un desert pentru ca o mare ar fi fost albastra. Sau verde. Se ridica in picioare si incerca sa mijeasca ochii mai atent spre lumina din departare. Palpaia albastru, regulat. Poate totusi e o mare gandi Ivan, pentru ca acela seamana cu un far care lumineaza o data la cateva secunde, albastru asa... Imediat gandul ii fi napadit de o noua idee, datorata in mare parte faptului ca printre simturile amortite i se desletnici inca unul, auzul. Auzea acum ca la fiecare aparitie a luminii albastre putea auzi si un sunet foarte infundat. Ca un val care se sparge undeva departe, un val cat o planeta, care se sparge cu alta planeta. Ivan isi felicita pentru o clipa imaginatia si se apleca sa atinga pamantul. E apa ori nisip, a sosit vremea sa aflu. Ajuns cu mana in dreptul talpilor Ivan nu simti racoare lichidului sarat, nici textura miliardelor de boabe de nisip. Nu simti nimic, ceea ce il tulbura cu adevarat. Alert, incerca din rasputeri sa se dezmeticeasca, scuturandu-si nervos capul, uitandu-se de jur imprejur, chiar incerca sa isi traga si o palma peste ochi doar doar de i s-o lipezi vederea. Deodata auzi cum sunetul se schimba. Se prelungea si de asemena isi schimba progresiv intensitatea pornind puternic si coborand brusc in intesitate cu un ecou imens ca un tun cosmic ce trage in vid. Ivan incerca sa faca un pas in fata dar nu simti nimic, nu simti ca inainteaza undeva si nici nu avea vreun reper de care sa se poate folosi ca sa isi dea seama daca se deplasa cumva. Toate astea mi se par atat de stranii ca nici sa le visez nu cred ca as putea, se gandi Ivan. Din departare incepu sa se auda ceva, ca suieratul vantului.

Parn respira pentru a 35-a oara nitrogenul subtiat din vazduh. Binecunoscuta ceata galbuie il inconjura acum, asa cum are sa fi facut de fiecare data. Picioarele i se asezara incet in sloturile lor din podea, ca si cum ar fi intrat in niste pantofi turnati in piatra. Mainile si le introduse pe rand in niste gauri din peretii de piatra, in camera cilindrica in care se afla. Un tunet planetar rasuna de jur imprejurul lui si ochii incepura sa ii radieze cu lumina. Turnul incepu sa se rasuceasca iar in varf, Parn controla deja Echilibrul cu dibacia unui inginer la a 35-a incercare. Plutind in vazduhul portocaliu, turnul emana acum suficienta energie pentru ca Universul sa poata porni. Declansand o lumina de jur imprejur, ca un far pe mare, incepu sa cutremure aerul, incarcandu-l cu electricitate statica. Parn inchise ochii, acum nu mai avea nevoie de ei pentru ca putea vedea cu ochii a miliarde de stele, si intra intr-o stare eterna, schimbandu-si forma de agregare treptat si ciclic. Din gura lui se auzeau suieraturi ca de vant, impletindu-se cu trasnetele colosale pe care le declansa turnul.

Universul pornise pentru a 35-a oara.

Ivan incercase deja toate trucurile pe care le stia. Batuse din palme, pocnise din degete, incercase sa tropaie sau sa sara. Cu toate astea nu putea sa capete impresia ca se afla undeva, oriunde, intr-un spatiu. Incerca apoi sa vorbeasca si simti cu surprindere cum tot ceea ce insemna spatiu, ce puteau distinge ochii, dinaintea gurii lui se misca. Nu spusese inca nimic, doar incerca vocale sau gemete dar cu fiecare sunet, materia insasi se indoia si se rasucea in fata sa. Se hotari atunci sa spuna un cuvant doar ca in timp ce incerca sa gaseasca unul, realiza ca nu poate sa il pronunte. Ii era chiar foarte greu sa se concentreze pe un lucru anume ca sa poata sa isi aduca aminte care era cuvantul pentru lucrul acela. Pesemne ca nu mai stia sa pronunte nici un cuvant asa ca nu isi mai chinui memoria.Gandi cu voce tare, prin onomatopee, lasa gura sa vorbeasca singura cu instinctele cele mai de baza. Din cateva vocale crea vazduh si materie. Crea timp si legi gravitationale, evenimente cosmice si nori vaporosi de gaze. Cree vibratii de frecvente necunoscute, pamanturi diforme si comete maiestre. Cum vazu ce putere incredibila sta in vocea sa, Ivan se corupse pe sine si isi dadu seama ca oricand ar putea sa fie ispitit de vreun gand intunecat. Nici nu termina bine de formulat aceasta teama ca si incepu sa indoaie tot ce ii statea in fata. Smoala si foarte mult intuneric incepura sa ii acopere creatia. O intunecime de nepatruns, ca gura unui demon titanic care inghite stele intregi. Faurit de vorbele imbolnavite de teama lui Ivan, aceasta smoala fierbinte incepu sa tresara, mugind ca un strigat de jale al unei bestii ranite. O bestie flamanda, ce incepu sa se hraneasca cu insusi timpul.

Turnul se cutremura si Parn tresari infrigurat. Isi deshise ochii aruncand din nou raze albastre in vazduh si rotind in continuare turnul, privi in jur incercand sa isi dea seama de unde vine cutremurul. Jos, la baza turnului, o smoala imensa incepea sa se agate de ziduri si sa ii incetineasca miscarea. Pe masura ce smoala se ingrosa, turnul se cutremura si mergea to mai greu. In zadar se straduia Parn sa il urneasca si, usor usor, turnul se opri de tot. Fum negru si intuneric nepatruns se ridicau incet, pana sus in varful turnului, unde smoala incepu sa urce pe picioarele lui Parn, incolacindu-l, astupandu-i gura si ochii, facandu-l nevazut si nestiut de nimeni.

Ivan pocni intr-o degajare de energie ce distruse universul.

In sala se aprinsera luminile si un aparat metalic incepu sa bazaie anuntand spectatorii.
"Test 35 sfarsit. Rezultate negative - standard. Initiere raport"
Spectatorii, oameni in halate albe, cu ochelari invechiti pe nas si cu umerii apasati de ani prea lungi petrecuti intre pereti albi, sub pamant, se ridicara de pe scaune si pornira spre sala de asteptare unde aveau sa discuta despre parcursul acestui experiment. Rezultatele fusesera acealeasi ca si pana acum, subiectul principal ajunsese sa realizeze statutul de zeitate dar, de indata ce incepea creatia, era corupt de frica,ura,scarba de sine si distrugea totul.Acvariul in care se petreceau toate acestea se umplea de o pacla neagra si la sfarsit duduia de parca ar fi explodat ceva inauntru. Experimentul se termina mereu cu o nota dezamagitoare dar usor optimista. Toata lumea avea incredere in urmatoarea incercare. Apoi in urmatoarea si tot asa. Cu toti simteau ca se afla foarte aproape de o descoperire colosala. Cu siguranta in maxim doua sau trei teste or sa ajunga la un rezultat concludent.

Stephen Renan se grabi spre sala rezultatelor cu o mapa in mana, hotarat sa discute inca o data cu superiorii sai si sa incerce sa ii convinga ca, de data asta, ceva a fost diferit.